Articole cu mileuri si injectia de insulina

 

Si acum in scop didactico-demonstrativ creez:

 

“Zambetul tau piezis filtrat prin chilimbariul ultimelor secunde de zi care patrund in camera si sufletul meu, m-a invaluit ca o mantie magica in care pot deveni invizibila pentru toata lumea, toata lumea in afara de tine. Indraznesc sa visez cum aceste buze care imi zambesc imi vor zdrobi buzele ca pe niste boabe de struguri, din care usor va picura sangele, sau poate chiar bahica licoare a zeilor, in momentul in care zdrobirea, sau sarutul sau taina va uni ochii nostri intr-o lume a culorilor oarbe si a zgomotelor surde pe care noi acum le vom lumina prin taina impartasita.”

 

Lingurita de miere, cana de zahar si shot-ul de insulina. Organismul meu se apara. Inchid ochii, imi iau jucariile si ma ascund in castelul de fildes. Acolo mai suntem putini. Intru. Fata imi tradeaza dezgustul, imi tradeaza lehamitea. “Ce-ai facut mai? E CLAR! Te-ai legat de o mimoza si de cine stie ce borcan de dulceata epica o fi scris! Chiar nu poti sa te abtii?!?”. “Dar eu n-am…”, “Serios acum, trebuie sa te inveti minte, un prefacut nu vrea sa auda niciodata ca-i prefacut.”. “N-am zis nimic si basta! Shhht!! Sa n-aud nimic.” Toti se aseaza la loc pe piedestalele lor, pe copertile lor reluandu-si pozitiile nobile. Las sa-mi cada panglica de sinapse si de idei. Doamne ce zorzoane! Doamne! Ce tricotaje! Ce mate coloate erau pe acolo… Cu un zambet machiavelic la coltul guri: “Mai, vreti sa auziti aici…”. Now you’re talking. Noi, in turnul nostru de fildes, ne intelegem de minune. Nu barfim. Nu barfim pe nimeni, si nimic, pur si simplu ne manifestam interesul sincer fata de cei care ne inconjoara.

 

Ador cand pseudo-intelectualitatea decice sa scrie, din dragoste bre. Din seria Mymossa von Fohn scrie despre iubire avem: dulce-a indragosteala, imbatatorul prim sarut, melodioasa mangaiere, languroasele ocheade, mierosul “noi” si insulino-dependenta desprateala. “Caci fara tine, imi voi gasi alinarea numai sub rotile unui tren/ autobus/ tramvai/ masina agricola.” “Sunt atat de nefericita ca ma imi voi curma viata aruncandu-ma de pe covor pe parchet.”

 

 

A blog and a shot of insulin please.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: