Mitologia noastra

La 16, 17, 18 ,19 ani (nu vorbim de toti mucosii de 15) esti nemuritor! Esti un semizeu, ai propria ta mitologie, ai Olimpul si Hadesul tau, ai gustat ambrozia saruturilor furate si otrava tradarilor “amicale”, ai fost Sisif si Ahile, ai consultat oracolul atoatestiutor si n-ai invatat nimic, pentru ca este vremea greselilor sublime si stanjenitoare, care te vor invata mult mai mult decat orice oracol. Moama ce texte stiu. Uman:>.

           

Ai o lumina care te inconjoara, te invaluie te face stralucitor si invincibil; problema e cata vreme vei sti s-o pastrezi, iar patima cu care vei vei sorbi din ea iti va permite sa duci mai departe in viata acest superb nimb de nemurire, pe care aproape toti il pierdem cand devenim “adulti responsabili”; nu ca a fi adult sau responsabil sunt niste chestii blamabile, dar absolute plictisitoare pentru orice adolescent care se respecta.

           

Varsta adolescentei e unica si irepetabila pentru fiecare, momentul in care ne definim ca persoane, in care facem alegeri, fie ele bune sau rele sunt alegerile noastre cu care vom trai toata viata – piercinguri (daca ai noroc nu s-au largit), tatuaje (Rocky – TAIAT, Mickey – TAIAT, Jojo – TAIAT, damn it, nu mai am membre), sau care ne vor face sa zambim cand vom rasfoi albume de poze (Mihaita nu rade de mine ca-s maica’ta, mie nu mi-a explicat nici naiba lucrurile astea, zi merci ca te-am facut, INCETEAZA SA RAZI, EU SUNT PARINTE SI ITI INTERZIC SA FI LA FEL DE <FULGA> CA MINE), sau vom da un browse printre jpegurile cu fotografii – tunsori imposibile, culori de par care-ti strepezesc dintii (emo chiar a fost hot in anii 2000), sau haine pe care nu mai intelegi cum ai putut sa le cumperi, nemaivorbind ca le-ai imbracat si ai plecat asa pe strada. Atunci vei fi fost cool sau groovy, acum… 

           

La varsta adolescentei nu concepi ca intr-o buna zi iti va veni si tie randul sa reprosezi cuiva gusturile vestimentare, sau vei rosti chiar tu cuvinte care acum ti se par de neconceput: “Sa nu aud de piercing in limba, nas, buric, industrial (ce-o mai fi si ala)   SAU MAI STIU EU UNDE ca te-ai lins pe bot de toate privilegiile!!!!!”

Vei spune: “Eu nu voi fi niciodata ca parintii mei.” 

Vrei sa pariem?

           

E normal sa ti se schimbe perspectiva odata cu varsta.

Da, intradevar parintii tai nu au fost ca parintii lor, tu vei fi ceva mai avangardist decat parintii tai, dar ceva se va schimba…vei intelege in sfarsit ca pe adolescentul rebel, care tocmai ti-a trantit usa in nas, trebuie sa-l protejezi cu orice pret…si-atunci o sa-l iei de manuta si-l vei duce la o clinica unde piercingul va fi facut dupa toate regulile de igiena inventate vreodata, si asta pentru ca si azi cand iti lipesti limba de cerul gurii, tot mai simti umflatura pe care o ai pe limba, pentru ca prietenei tale I-a cam tremurat mana…

           

Lucrurile se schimba, vremurile se schimba, conceptiile pot fi updatate…

Trebuie, dragi adolescenti, sa aveti aceeasi rabdare cu parintii vostri; la fel cum si ei v-au explicat milioane de “de ce-uri” de-a lungul timpului, acum e randul vostru sa-I scoliti, sa-I luminati in legatura cu toate lucrurile in care voi sunteti experti NASA, iar ei abia invata alfabetul.

 

 In marea majoritate a cazurilor pentru adolescenti comunicarea cu cei din jur este extreme de dificila; prin definitie aceasta este varsta “Neintelesilor” si a “Marilor Neintelegeri”.

In genere toate acestea nu reprezinta decat fracturi in comunicare, sau pur si simplu refuzul de a comunica pornind de la presupunerea gresita ca nimeni nu poate intelege prin ce treceti (I’m sooooo EMOOOOOL), si pornind de la o premisa gresita  concluzia teoriei voastre va fi una gresita: “Ce rost are sa mai incerc sa explic cuiva ce mi se intampla si ce simt, ca NIMENI nu va intelege NIMIC”(aaaa ii pedepsesc eu pe ai mei si-mi dau 2 pierceuri pe sap:-??, singura problema e ca nu prea mai am pe unde… WHATEVER!!!!… Gandesc deci GASESC.

Solutia cea mai buna pare a fi baricadarea in camera proprie cu castile in urechi (neaparar casti mari de DJ) sa urle Metallica sau Iron Maiden (if you’re a freaking metal head, which I am NOT, indie rock, or as some parents call it, idiot rock, eu vorbeam ca dad asculta BZN 8-|), in fine, ceva metal, ceva hard… dar din pacate cuvintele nerostite raman, se aduna, si la un moment dat vor exploda! (Da Doamne, nu la ora de mate!)

Prima betie, de cuvinte, de dragoste, de vin (sau de bere, depinde de buget!) de saruturi (a se lasa semn pe gat si a se purta tricou decoltat ca by mistake sa se si vada:>), de vise,de reusite si nereusite, de imbratisari timide sau nu, cuvinte rostite langa lobul urechii celei mai frumoase persoane din lume, lacrimi sarate, amare , dulci, de rahat de la farduri– imbuteliati-le! Daca aveti inca, in voi forta si binecuvantarea asta imbuteliati-le si ati inventat cea mai tare potiune din lume care asa cum spune si cantecul “smells like teen spirit” (again daca nu asculti indie, ca eu nu sunt inchisa la minte, adica e cel mai bun, dar oricum …)

Fluturarea de gene, zburat de rimel, zambetul fugar, privirile furise, lovit directa pe hol, transpiratia din podul palmelor, si din alte parti daca esti din republica socialista marlania, durerea din plex si pix, pe care o simti la fiecare despartire, privirile ei, privirile lui, toate lucrurile care se intampla pentru prime oara si te simti singurul care primeste darul incredibil al tineretii vesnice, cheia univrsului.

 

Bucura-te! E unul din putinele momente cand nu te vei intreba “De ce eu?”- problemele existentiale apar ceva mai tarziu, si famecul dispare.

Advertisements
Posted in Words. 11 Comments »